Ce să faci când mergi cu trenul?

Mersul cu trenul este, în țara noastră, o adevărată provocare… Gări mai puțin prietenoase, halte în mijlocul lui nicăieri (poate chiar de aici și expresia), oameni și oameni, unii mai digerabili, alții … mai puțin.

Însă, în același timp, nici un alt mijloc de transport nu îmi oferă ceea ce îmi oferă trenul. Legănatul aproape hipnotizant, sunetul șinelor, ritmul constant al trecerii peste macaz, întâlnirea cu mașinile, care stau, cuminți, fiecare în povestea ei, la barieră, fascinația oamenilor pe care îi vezi fie încântați de destinație, fie încântați de reîntoarcerea acasă. Și acele scurte secunde de întâlnire cu un alt tren, Cu alte vieți ce merg in sens invers, de parcă și timpul ar putea face asta. Ei merg acolo de unde eu tocmai am plecat…

Îmi place să merg cu trenul, și il prefer, de câte ori e posibil, pentru că îmi oferă ceva prețios: timp. Îl fructific, de fiecare dată, cu câteva activități care, pentru mine, sunt echivalentul unei zile de răsfăț, când beau cafea cu creme brullee, îmi pun o mască, fac o baie luuungă, cu lumânări și muzică relaxantă. Și nu sunt cine știe ce activități, dar, în tren, ele capătă o altă intensitate.

1. Mă uit pe geam

Și mai ales daca e și seară, luminile orașelor pe care le lasă în urmă trenul, mă fac să înțeleg cât de vie e lumea, câtă nevoie de lumină are, cât de frumos se cristalizează ideea de social printr-o adunătură de lumini, ce împart același spațiu în depărtare.

IMG_20171125_121132

 

2. Citesc

Pe lângă lecturile de sub patură, din pat, cu picioarele în diverse poziții, unele mai comode, altele mai amorțitoare, trenul are calitatea de a intensifica aroma unei povești. Poate pentru ca și eu, în tren, mă simt între două lumi: cea din care plec și cea în care voi ajunge, pe care nici nu vreau să o stric imaginându-mi cum vor decurge zilele. Fix ca în cărți, unde, oricât de obișnuite ar fi personajele, frântura, care devine carte, le regăsește mereu între două lumi.

În tren am terminat „Pădurea norvegiana” și tot în tren (doar că altul) voi termina și al treilea volum din tetralogia Elenei Ferrante.

 

3. Ascult muzică

În tren, căștile, sunetele redate atât de aproape de rotițele abstracte ale minții umane, pentru mine sunt momente de meditație. Sunt clipe în care versurile îmi sunt soluții, în care ritmul unui cântec mă face să evaluez în ce fel mi s-au schimbat prioritățile, unde aș vrea să merg, ce mult îmi place să călătoresc, ce bucuroasă sunt că pot face asta …

Nu am multe melodii în telefon, dar Anywhere chiar mă prinde în călătoriile cu trenul.

 

4. Stau de vorbă

Fie ce-o fi eu recunosc: îmi place să stau de vorbă cu oamenii în tren. Sigur, nu am ajuns până într-acolo încât să inițiez eu discuția, dar, calitatea mea de a avea un chip prietenos, face ca, inevitabil, atunci când merg cu trenul, să am parte de confidențe, de destăinuiri, de sfaturi sau povestioare amuzante. Semn că da, și ceilalți se mișcă în ritmul trenului, în același timp cu mine. Iar asta, pentru mine, e terapie…

Indiferent de cât durează călătoria, indiferent de povestea celui ce se așează în fața mea, indiferent de pitorescul gărilor noastre, rămân o împătimită a călătoriilor în vagoane.

Cu cel mai mare drag,

Iulia

P.S: cam așa mă îmbrac eu pe tren, iarna …

IMG_20171125_121313

6 gânduri despre „Ce să faci când mergi cu trenul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s