R de la rădăcini

Am mai scris un articol despre cei trei R importanți din viața mea, dar, de curând, am mai descoperit încă unul: R de la Rădăcini.M-a întrebat deunăzi cineva cum se face că am ales să merg la facultate la Iași (când am fost eu la facultate … acum nșpe mii de ani…) și nu la București sau Cluj. Și răspunsul   mi-a venit din start: am ales să merg la Iași pentru că însemna să plec totuși de acasă, dar nu prea departe de „rădăcini”. E în firea adolescenților să își dorească să fie independenți și cred că acesta e motivul numărul 1 pentru care mulți aleg să meargă să studieze în alte orașe decât cele natale. Deși, logic ar fi ca renumele și rezultatele universității alese să conteze mai mult, dar adolescența nu e chiar perioada vieții în care aceștia să facă alegeri bazate pe raționamente logice. Ei sunt mai sentimentali, aș spune. Desigur, cu excepțiile de rigoare (pe care și eu le cunosc).

Dar, atunci când am dat răspunsul de care vă spuneam mai sus, m-a lovit: dap, avem cu toții niște rădăcini, fix așa cum au și copacii. Și la rândul nostru devenim rădăcini pentru alții, copii, colegi, prieteni, mentori, și tot așa.

Parcă altfel stau acum lucrurile când mă uit la oameni și vizualizez rădăcinile din jurul lor. Suntem toți ca o rețea de rădăcini. Unele se întâlnesc, unele dau naștere altor fire mai departe, altele se rănesc și se rup când intră în contact, iar unele găsesc o cale de a crește independent, fără să producă stricăciuni în jurul lor.

Și nu, rădăcinile nu sunt relațiile noastre. Sunt mai mult decât niște relații, care iau naștere și se termină la un moment dat sau altul. Rădăcinile sunt ceea ce e în spatele unei relații. Ceea ce ne împământenește, ceea ce ne leagă de cei de dinaintea noastră, ceea ce ne alimentează cu credințe, obiceiuri. Cu anumite așteptări și cu anumite capacități. Cu limite și potențial. Și da, relațiile devin rădăcini. Sau poate că rădăcinile sunt primele, relațiile vin abia atunci când devenim conștienți de ceea ce ne leagă, sub pământ, sub picioarele noastre?

Recunosc, de atunci mă gândesc constant la care-mi sunt rădăcinile? Cum arată ele pe hârtie? Care rădăcină e cea prin care mi-am primit cele mai multe din ceea ce sunt astăzi? Care mă doare cel mai tare? Pe care o simt cea mai aproape?

A cui rădăcină sunt eu și cum pot eu să fac să îi alimentez cu cât mai multe lucruri benefice. Cu bucurie și cu frumusețe. Zi de zi. Până când altă rădăcina mă va ajuta. Sau îmi va lua locul.

Sper că vă va fi de folos să vă întoarceți și voi către rădăcini, să vă puneți și voi pe hârtie rețeaua de rădăcini și, mai ales, să vă gândiți puțin înainte de a trimite ceva către cei pentru care sunteți voi, la rândul vostru, rădăcini.

Cu cel mai mare drag,

Iulia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s