Căni, cănițe, cănișoare …

Îmi spunea cineva la un moment dat că poate nu ar fi rău să mă focalizez puțin și pe procese, nu chiar atât de mult pe conținut, pentru că și procesul are suficiente indicii despre cum funcționează anumite situații, concretizate în conținut.

Și că fără proces nici măcar nu am avea conținut, așa suspendat în aer undeva (caz în care aerul ar fi parte a procesului). Adică, mai pe scurt, mai lasă conținutul, ca procesul e fundația.

Și normal că m-a bântuit această perspectivă. Bineînteles că am dat în extrema cealaltă … și văd acum peste tot doar procesul, în tot și toate.

Și ca să vă faceți o iedee, asta chiar și când îmi făceam într-o seară un ceai. Tot procesul, apa călduță care activează plantele ceaiului, lăsatul la infuzat în cană … Cana … cănile mele dragi. Cum de nu m-am gândit până acum să scriu despre cănile mele dragi? Ei, nu-i ca și cum ar fi prea târziu. Cred că acum chiar le-a venit rândul.

Și stau și mă gândesc, de mult tare am observat această modă a cănilor, care mai de care mai chic, înflorate, marmorate, diy, cu mesaje amuzante, personalizate. E ca și cum cănile ar fi căi de transmitere a unor stări ce le resimțim, sau a unor mesaje cu care ne identificăm, a unor principii la care aderăm. Păi, asta din fericire pentru noi, că așa ne e drag să bem mai multe lichide (sper eu, sănătoase, dar mai merg și ceva grade din când în când).

Și eu, mergând în acest curent, am preferințele mele în funcție de ceea ce vreau să beau. Ba chiar și în funcție de sortimentul de ceai, atunci când aleg să îmi fac ceai.

Hai să vă arăt preferatele mele din colecția mea de căni.

Prima și prima în lista mea de favorite: cana mea imensă de la Kusmi Paris. Roșie. Cu turnul Eiffel făcut din floricele. Cât de romantică, puternică și frumoasă poate fi această cană? E chiar impunătoare. Șiiii e prevăzută și cu infuzor și capac. Și mi s-a încălzit iarna la vederea ei, în fiecare zi, pe biroul meu, plină cu ceaiuri buune, pe alese. (că tot am scris și de preferințele mele în materie de ceaiuri).

Și pentru că în poză se vede un mesaj motivațional de la Yogi, în concordanță cu acesta, cana a venit la mine, pentru că mi-a fost dăruită anul trecut de ziua mea.

A doua frumusețe din colecția mea, o căniță pe care am dat fabuloasa sumă de 6 lei, și pe care am luat-o de la Selgros. Are o mărime interesantă și o formă ciudățică. E scurtă și cu diametrul puțin mai mare decât o cană obișnuită, destul de dreaptă de sus până jos. Îmi place la ea și culoarea și că e interesant cum o cană cilindrică pare așa, pătrățoasă. Bine … așa îmi pare mie.

Și avem și varianta inversă de culori: muștar pe interior și grena pe exterior.

IMG_20170401_192932.jpg

Next, castronul, cum îi spunem noi în casă. E o cană joasă, largă, chiar undeva între cană și castron. Dar are toartă, deci e cană … Când beau din cana aceasta știu că mi-am luat jumătate din porția mea de hidratare pe o zi. Cât e de tare. Plus că atunci când beau din ea semăn cu fetica din poza asta (așa mi-a fost adus la cunoștință).

IMG_20170401_194938

În rarele ocazii în care beau cafea din cană (pentru că de cele mai multe ori beau cafea la pachet, în pahar de carton, care oricum e lipit de mâna mea), o beau doar din această cană albă, înflorată și fructată, pe care o am de la prietena mea din facultate, care mi-a luat-o din librăria Cărturești, când apăruse prima dată în Iași (pentru că da, am prins și vremurile când nu era minunăția asta de locație în Iași…). Beau cafeaua doar din ea pentru că îmi place contrastul între culoarea sa albă și cafeniul de la flavoured latte-ul meu…

Aaahh, și ciocolată caldă, când îmi fac eu în casă, tot din cănița asta o beau.

IMG_20170401_192814

Ultimele din colecția mea de deosebite (că nu mă apuc să scriu despre toate cele nșpe mii de căni luate una câte una – și câte una pentru fiecare, cam de fiecare dată când merg în supermarket) ar fi setul nostru de suflet, de două căni, din Paris, luate de mine când am fost acolo prima data, cu bursă de studii, acum 9 ani.  Am ales o cană albă cu interior negru și una neagră cu interior alb, cu același design și care se potrivesc bine bine împreună … Cea neagră a suferit un accident fatal între timp, dar am avut norocul să găsesc fix același model, fix la același magazin de suveniruri din cartierul latin și am înlocuit-o imediat (bine, la 3 ani distanță). Timp în care nici nu am vrut să văd cana albă, așa ciudă mi-a fost că i-am spart perechea.

IMG_20170401_195040

Recitind cele scrise îmi dau seama că da, procesul și conținutul se potențează reciproc. Ce bem și din ce bem contează mult pentru noi. Și sunt gesturi mici dar vitale. Și alegeri uneori mai puțin conștiente, dar care ne transmit ceva. Până și cel ce bea din cea mai simplă cană de pe pământ, tot are ceva de spus despre el. Pentru ceilalți.

Proces, conținut, întreg, părticele. Frumusețea micilor bucurii, care ne fac zilele mai fericite.

Hidratare placută!

Cu cel mai mare drag,

Iulia

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s