Cum ne relaxăm în timpul săptămânii?

Sau, cum, când și ce alegeri fac eu ca să mă relaxez în timpul unei săptămâni.

Când ai 30 de ani, un job full time, un cabinet de psihoterapie, scrii pe blog, mergi la sală și mai faci și voluntariat, pe ici, pe colo, viața poate fi un picuț haotică. Și atuuunci, ori te lași copleșit, depășit și riști să pierzi din bucuria unei vieți active, ori planifici, în măsura în care poți, prioritizezi, faci liste și îți rezervi, pe ici pe colo, momentele tale de relaxare.

Ei și asta încerc deja să fac de câteva săptămâni (adică două, trei mai precis): să îmi stabilesc niște momente cheie, niște recompense, care să mă motiveze și să sedimenteze (oooff… ce-mi mai place cuvântul ăsta) toate eforturile mele de a mă împlini și dezvolta armonios.

Așa…. Buun… Pentru că v-am pregătit, știți deja care-i treaba cu articolul, pot să trec direct la intimități?

1. Duminică seara:

Îi atribui o importanță majoră serii de duminică, pentru că deseori weekend-ul trece prea repede și duminica seara poate fi de-a dreptul crudă. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, cred că e momentul în care frustrarea colectivă atinge cote iii-mense… (oare există studii despre așa ceva: cota frustrării colective? Mmm…. în fine). Așa că, în încercarea de a primi mai ușor palma numita luni, faca mai multe chestiuțe mici și relaxante, duminica seara

– Iau o cină copioasă (de cele mai multe ori fac o porție generoasă de paste cu brânzeturi, la cuptor. O rețetă de-a mea, ca o porție de păcate inofensive, care știu exact unde se vor duce … direct pe ziua de luni. Se ard rapid, după primele două, trei momente tensionate la birou.

– Fac o baie. Nu duș, baie. Suntem așa o generație de „oameni care fac doar duș” că termenul baie nu mai e înțeles decât dacă e pus în antiteză cu dușul … Ideea era departe și de mine, dacă nu mi-ar fi explicat o prietenă ritualul băii sale de duminica seara. Am spus bine explicat … și a fost suficient de detaliat încât să mă convingă și pe mine. Ce dulce a fost reîntâlnirea cu băile lungi, cu lumânări și muzică lounge, fără telefon, fără grabă, fără contra-timpi și fără lumina rece de la bec. Delicios!

– Citesc. Beletristică. Citesc destulă literatură de specialitate și am și o profesie în care știu că, mai la toate cazurile, va fi nevoie să-mi rasfoiesc „biblia”. Așa că, de teamă ca voi dezvolta alergie la cărți, încerc să citesc muuultă beletristică. Și Îmi place să fac asta duminica seara, în special, că mă ține departe de pericolul numit „panica zilei de luni”.

Daaar, tot ce fac duminică ține bine … Până marți…. Ca de miercuri dimineața parcă iar mi se taie respirația și nu știu cum să mă mai organizez.

Așa că miercuri seara îmi iau frumos mandalele și coloreeeez de toți banii (bani pe care, sincer, prefer să îi dau pe culori, decât pe alte cele). Mă ajută. Mă ajută mult să mă liniștesc, să mă deconectez, să văd lumea colorată, nu în alb sau negru, cum e tendința miercurea – hotarul săptămânii.

Iar după miercuri, cu un pas mai aproape de sfârșitul de săptămână, vine joi … seara Yoga! Daaa. E minunat și realizez, din ce în ce mai bine, ce mult îmi priește să merg la yoga. Mă văd în oglindă, pe saltea, în semi-întuneric, în tricou și colanți, fix așa cum sunt eu. Redusă la „a fi”, lipsită de a avea (o achiziție importantă a lecturii despre care am scris aici).

Iar despre pasiunea mea pentru yoga și ce înseamnă pentru mine, n-are rost să mai repet. Clik & read.

Apoi vineri e un moment în sine, nu are nevoie de alte stimulente, la simplul cuvânt „salivăm” ca în experimentul lui Pavlov.

Mă bucur săptămână de săptămână că am printre prioritățile mele și momente de relaxare. Momente pe care mă sprijin, momente care știu că mă echilibrează. Acum na, dacă se întâmplă să ieșim într-o seară în care eu aveam ceva prevăzut, mă bucur să știu că am mai multe opțiuni și nu mă supăr să las pe locul doi lista mea, în favoarea unor discuții frumoase cu oameni dragi. Care prin sine sunt relaxaaante.

Ce încerc eu să spun e că suntem atât de grăbiți, atât pe viteza a noua, atât de focalizați pe rezultate, pe profit, încât uneori uităm că toate acestea depind de starea noastră de bine și că, acolo adânc, în sufletelele noastre, avem nevoie de timpi morți, timpi de relaxare, timpi de uitat la stele, sau pe pereți. Și e în regulă să ne dorim și să facem asta pentru noi.

Cu cel mai mare drag,

Iulia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s