[Săptămâna n°8] Cărți în 2016

Acest bilanț a început aici, iar dacă vrei să citești primele două postări din șirul de zece, le găsești aici și aici.

Așa…acum că am rezolvat cu explicațiile de început, iată că, pentru săptămâna cu numarul opt, m-am gândit să scriu despre cele mai impactante cărți pe care le-am citit în acest an. Sigur, nu au fost doar opt. Aș spune că am citit, în medie, o carte pe săptămână, dar, mă rezum la acestea de mai jos.

Am lăsat intenționat deoparte cărțile de specialitate, deoarece pentru ele pregătesc un articol special, dedicat lecturilor de dezvoltare personală.

Le scriu într-o ordine oarecare, pentru că nu pot vorbi de una mai importantă decât cealaltă, sau una mai bună și una mai puțin buna. Fiecare a venit cu lecția ei și pentru asta le sunt recunoscătoare autorilor.

  • Umbra vântului – Carlos Luiz Zafon

Este o carte care a stat ceva timp pe noptieră, în așteptare, pentru că parcă nu mă trăgea inima să o citesc. Coperta îi dă un aer sinistru, descrierea de pe pagina interioară vorbește despre un cimitir. Sincer, am fost sceptică asupra scrisului mic și greoi. Însă, când ești singur acasă și nu poți ieși pentru că plouă de nu se vede nimic la zece metri în față, când opțiunile îți sunt reduse, te cam apuci de ce îți pică în mână. Ei bine, am citit cele cam cinci sute de pagini într-o singură zi. Așa de mult m-a prins, așa de mult m-a captivat povestea. Atât de mult m-a impresionat cursivitatea scrierii.

Lecția nr. 1: Da, poți pierde multe atunci când judeci o carte după copertă…

umbra-vantului

  • Elizabeth a dispărut – Ema Healey

Dacă ați citit postările mele mai vechi, e probabil să fi trecut și peste postarea despre această carte. Pur și simplu am adorat-o! Am recomandat-o și o recomand tuturor pentru că e o abordare fascinantă a ceva ce nu crede nimeni că lui i se poate întâmpla. Dar, vremea nu iartă pe nimeni, și mai bine să fim pregătiți. Puteți citi (sau reciti) cele zece motive pentru care mi-a plăcut aceasta carte atât de mult.

Lecția nr. 2: Fii blând cu ceilalți, pentru că, uneori, ei nu mai pot fi blânzi cu ei…

elizabeth-a

  • Bastarda Istambulului și Lapte negru – Elif Shafak

Și acum trei ani, când lucram la aceeași companie, doar că la sediul din Iasi, dar și acum, în echipele pe care lucrez în Bacău, am avut obiceiul, alături de colege, să ne comandăm cărți la birou și apoi să le schimbăm, să le citim prin rotație, să ni le recomandăm pe priorități. E ceva ce ma leagă de oamenii cu care petrec cel mai mult timp, așa că pentru mine e o binecuvântare să îi am în preajmă. Pe Elif Shafak mi-o tot recomandase prietena mea bună din Iași, dar, întâmplarea a făcut că tocmai ce luasem decizia de a mă reloca și nu am reușit să-i mai citesc atunci volumele. Și rău am făcut pentru că am avut atât de multe de luat din cele două volume pe care le-am citit, unul după altul, încât chiar că am simțit regret că am uitat de ea, copleșită de schibări și schimbări. Dar acum, vă recomand, dragi cititoare, mai ales, să puneți mâna pe una din scrierile ei și să vă lăsați îmbrățișate de puterea feminismului emanat de fiecare rând. Să acceptați că femininul și masculinul fac parte din fiecare din noi și că, e în regulă să nu știi să le armonizezi. Important e să ți le asumi. Așa cum Elif își asumă scrierile.

Lecția nr. 3: Sunt și feminină și masculină…

elif

  • Fata din tren – Paula Hawkins

Nu am văzut filmul, nu știu când voi putea să îl văd, poate nu prea curând, însă ca să citesc cartea am avut nevoie de câteva ore, puse cap la cap. Se citește ușor, e adevărat, dar nu de asta. Ci pentru că pur și simplu nu am putut să o las din mână, nu am avut liniște până nu am citit ultimul cuvânt. Atât de multe întrebări pe tot parcursul cărții, atât de solidă construcția subiectului, atât de șocant momentul când îți dai seama. Nu spun mai multe, doar că, deși subiectul e unul de film american de duzină (sper să nu mi se confirme), cartea merită citită, merită să îi consacrați câteva ore, și este de apreciat talentul scriitoricesc al autoarei plină de imaginație.

Lecția nr. 4: Ideal ar fi ca în toate momentele să fii cât se poate de conștient, de stăpân pe propriile comportamente. Cele de absență să fie cât mai rare…

fata-din-tren-editie-de-film_1_fullsize

  • Micile neajunsuri ale fericirii – Angela Vallvey

Nu știam nimic despre această carte, nici despre autoare, și nici nu îmi aduc aminte momentul în care am adăugat-o în coș, sau dacă nu cumva a fost cadou la o comandă mai mare. Cert e că am citit-o și că am dat peste ceva ce a fost ca o comoară pentru mine. O carte grea, tristă, ruptă între povești de viață nu foarte mulțumitoare, toate având drept liant un om pirdut, însă cu multă încredere în sine. Încredere care, se pare, că te poate salva de la multă suferință. Se digeră greu, capitol cu capitol, trecându-te printr-o suita de stări și discursuri atât de diferite și, totuși, având același fundal, cel al fericirii pierdute.

Lecția nr. 5: Încrederea în sine este o comoară ce se numește fericire…

322791

  • Noaptea sacră – Tahar Ben Jelloun

Cartea este, desigur, despre o noapte care, pe deasupra, e și sacră. Doar că…e o metaforă. Cartea întreagă e o mare metaforă, mascată de unele întâmplări factuale, îndeplinite de unele personaje, mistice, aproape biblice, dar care reușesc să te țină captivat, nefăcând abuz de filosofie sau ideologii. Dar, cea mai bună descriere a venit de la o mare cititoare care, de altfel, mi-a și recomandat, și împrumutat cartea: ”e ca un vis într-o noapte caldă de vară”. Nu a fost nici mai mult, nici mai puțin decât ce mi-a spus ea.

Lecția nr. 6: Noaptea e tot atât de cuprinzătoare cât și ziua. Pentru cine vrea să viseze…

noapteasacr-pic

  • Daneza – David Ebershoff

Ei bine, la Daneza mi-a plăcut și ecranizarea. Pentru că ambele au redat niște teme de mare impact pentru mine și pentru principiile pe care încerc să le popularizez. Și anume, că dinamicile dintr-un cuplu sunt rezultatul ambilor parteneri. Că devenirea lor este influențată de aceste dinamici și că jocul nesfârșit de-a cine-i de vină nu e nici corect, nici benefic și nici nu aduce nimic bun cu el. De citit această carte și de reținut această lecție.

Lecția nr. 7: Când faci din propria cunoaștere și acceptare un scop al existenței, nu poți greși în fața nimănui…

daneza-3058-2

  • Răzbiul nu are chip de femeie – Svetlana Aleksievici

Cartea e scrisă sub forma unor scurte însemnări și citate ale femeilor ce au luat parte la cel de-al doilea război mondial, în Rusia. Lupte pe front, tratarea răniților, operații clandestine și tot ce a presupus războiul propriu-zis, toate sunt redate cu un realism rece și parcă intenționat, în spatele căruia se află natura. Caldă, grijulie, dornică să îi ajute pe cei ce nu au reușit decât să se distrugă și pe ei, dar și pe ea. O carte ce, din punctul meu de vedere, nu va putea fi înțeleasă la adevărata ei valoare, pentru ca doar cei ce au trecut prin trauma războiului știu că, nici un realism rece nu poate reda o realitatea absurd de crudă.

Lecția nr.8: Pacea interioară și cea exterioară, sunt bunuri comune, de care să ne bucăm când le avem…

download

Luați aceste lecții cu voi, vi le ofer cu drag, și citiți, citiți mult, că poate așa vom aduce binele și în viața de zi cu zi.

Iulia

11 gânduri despre „[Săptămâna n°8] Cărți în 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s